„Alfabetul ştirb” de Ingrid Beatrice Coman

"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Florin scrisese toată dimineaţa: a-uri şi b-uri şi c-uri înşiruite pe liniile foilor de dictando precum batiste întinse pe o sârmă la uscat.
Se străduia din răsputeri să o împace pe Doamna, care căşunase pe el de la prima oră, cu faţa roşie de mânie şi mâinile pline de gesturi ameninţătoare, şi zăngănitul brăţărilor argintii însoţea, strident şi cacofonic, vocea ei plină de dojeneli dăscăliceşti.
Nu era rea, Doamna Maricica, Florin o iubea ca pe o mătuşă şi ştia că şi ea ţine la el, aşa, în felul ei. Dar nu suporta ca cineva să nu i se supună şi atunci ochii parcă îi ieşeau din orbite şi vena de deasupra guleraşului alb se zbătea, vânătă, de parcă ar fi vrut să sară de la locul ei şi să lovească în stânga şi în dreapta. Deşi făcea tot ce-i stătea în putinţă să n-o supere, uneori era inevitabil, ca o…

Vezi articol original 1.195 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s