Satele „italienilor“ din Botoşani: au vile şi curse directe spre Roma, dar sunt pline de copii care cresc singuri

Două comune din judeţul Botoşani au ajuns renumite pentru faptul că sunt întreţinute din munca în străinătate a sătenilor. Localităţile s-au umplut de vile, dotate cu plasme şi lucruri scumpe, dar şi cu drame personale. La aproape 50 de kilometri de municipiul Botoşani, undeva în nordul extrem al României, se află comuna Lozna. Satele sunt împrăştiate în mijlocul unui peisaj pitoresc şi sunt locuite de oameni harnici şi ospitalieri. Şi foarte prosperi. Cel puţin asta este prima impresie pe care Lozna o face oricărui călător care tranzitează comuna încă de la kilometrul zero.

De o parte şi de alta a drumului judeţean care înşiră cătunele până către graniţă, se ridică vile impunătoare, cu garduri din fier forjat, ornamente de lux şi maşini aşiderea parcate în faţa garajurilor, la fel de ochioase. De altfel super-casele încep uşor-uşor să înghită lumea satului tradiţional caracterizat de izbele de chirpici cu cerdac scund. Inclusiv pe colinele şi pe uliţele lăturalnice se conturează un adevărat boom imobiliar, în acest colţ de lume despre care s-a dus vestea că este la limita inferioară a sărăciei.

Paradoxal, singura resursă economică a zonei este o turbărie secată şi bineînţeles tradiţionala agricultură. Cel puţin statistic toţi aceşti proprietari de vile ai comunei sunt agricultori. Realitatea însă este cu totul alta. Vilele sunt ridicate pe munca a unei treimi din totalul populaţiei. Cei care încă din anii 90 trudesc în Italia, Germania sau Danemarca. Ele sunt rodul unei vieţi plină de privaţiuni, lacrimi şi dor de casă. Lozna este unul dintre ”satele italienilor”, aşa cum sunt poreclite aceste localităţi de mulţi botoşăneni, locul în care ţăranii îşi construiesc bunăstarea cu sacrificii şi dincolo de ogoarele părinteşti.

Practic numeroasele vile din Lozna sunt ridicate pe banii oferiţi, de angajatorii italieni, ţăranilor fugiţi de sărăcie. Exodul a început în anii 90. Lipsa locurilor de muncă şi perspectiva unei vieţi păguboase de agricultor într-un colţ uitat de lume a făcut pe o treime din locuitorii comunei să nu se gândească de două ori. Destinaţia predilectă a fost şi este Italia, un tărâm al făgăduinţei pentru oamenii nevoiaşi din Lozna. Aşa s-a ajuns la situaţia în care 70% dintre locuitorii comunei, majoritatea bătrâni, copii sau invalizi, sunt întreţinuţi de o minoritate de 30%, care lucrează în străinătate. ”În comuna noastră sunt 2100 de locuitori, dintre care 30% sunt plecaţi în străinătate. Cei mai mulţi în Italia, dar şi în Germania, Danemarca sau Norvegia.

Nu sunt locuri de muncă şi este greu, nu aveau ce face”, spune primarul comunei Viorel Lozneanu.  De altfel comuna s-a dezvoltat odată cu plecarea localnicilor la muncă în străinătate. Acolo, în Italia sau Germania, oamenii îndură privaţiuni pentru a strânge bani şi trimit aproape tot ce câştigă acasă. Din zecile de mii de euro ajunse la Lozna prin punctele de transfer, se ridică impunătoarele vile. Apoi se deschid mici afaceri, magazine şi alte mici întreprinderi, plătitoare inclusiv la bugetul de stat. „Cei care au rămas îşi fac câte o mică societate şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul judeţului, dar şi în alte judeţe limitrofe. Mulţi sunt pensionari din cei rămaşi acasă şi sunt susţinuţi de copiii care muncesc în străinătate. Mai sunt familii care pleacă câte două-trei luni în Germania, de mai multe ori pe an. Vin cu 2000-3000 de euro şi investesc în locuinţe mai mult”, adaugă Viorel Lozneanu.

Drama din spatele prosperităţii  

627x0Maria Cical este fiica unuia dintre loznenii plecaţi să scape de sărăcie în Italia. Are 25 de ani, este căsătorită şi are trei copiii. A crescut practic singură. Părinţii au plecat în Roma, pe când aceasta avea doar 14 ani. În grija ei au rămas încă două surori mai mici. De fiecare dată când este întrebată câţi copiii are, spune că sunt cinci. Şi asta fiindcă pentru surorile ei mai mici este ca o adevărată mamă, le-a crescut de mici. ”Pe toţi cinci îi consider copiii mei. Pentru că şi surorile mele sunt din acelaşi sânge. Ai mei sunt trei, celelalte două sunt surorile mele de care am grijă de când părinţii au plecat”, spune Maria Cical. Alături de cei cinci copiii trăieşte într-o casă mare şi frumoasă. Mobila este nouă şi scumpă. Pentru tânăra din Lozna, prosperitatea are însă un preţ uriaş.  Duce dorul părinţilor neîncetat. A crescut, a urmat cursurile unei facultăţi, şi-a întemeiat o familie. În tot acest timp a simţit lipsa cruntă a celor care i-au dat viaţă. Sper ca într-o zi să nu mai fie nevoiţi să muncească în Italia şi vorbeşte despre ei cu ochii plini de lacrimi. ”Lucrurile s-au schimbat în bine din punct de vedere financiar. Am scăpat de probleme. Dar este rău fiindcă simţim tot mai mult lipsa mamei şi a tatei. Ne punem mereu întrebarea când se vor întoarce. Ne-o punem des şi nu avem răspuns. Până la 14 ani am fost obişnuită cu mama lângă mine şi este atât de greu. Este sfâşietor sufleteşte”, precizează tânăra. De multe ori ar da stabilitatea financiară pentru ca părinţii să le fie alături. ”Întreabă de multe ori surorile de părinţi şi au nevoie de ei. Şi încerc să le explic. Dar cu durerea cum rămâne? Orice explicaţie le-aş da…”, spune Maria Cical. Soţul femeii este la rândul său plecat la muncă în străinătate, tot pentru un trai mai bun.

Tânăra din Lozna, mamă pentru cinci copiii la doar 25 de ani, este furioasă pe situaţia economică din România. Cea care de altfel îi trimite pe cei care i-au dat viaţă departe de familie. Maria Cical spune că, fără să plece în Italia, părinţii, familia nu s-ar fi descurcat. ”Salariile din România te ajută doar să supravieţuieşti. Să faci ceva, să construieşti ceva nu ai cum. Eu sunt în situaţia în care caut să muncesc dar nu am unde. Stau cu diplomele pe masă şi nimic. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă părinţii nu s-ar fi dus în străinătate”, adaugă botoşăneanca. Tânăra a muncit un an ca profesoară de franceză, la şcoala din localitate, dar a născut un copil şi apoi s-a trezit că nu mai erau suficiente ore pentru a mai continua să lucreze.

”Oamenii din ţară sunt întreţinuţi din munca celor care muncesc în străinătate”

În aceste condiţii, depinde de munca membrilor familiei plecaţi în străinătate. Maria Cical spune că în această situaţie sunt majoritatea oamenilor din comună, întreţinuţi de membrii familiei care lucrează în Italia sau Germania.

Oamenii din ţară sunt întreţinuţi din munca celor care muncesc în străinătate. Pentru că banii din străinătate rulează în România”, spune Maria Cical. Cea mai mare dorinţă a ei este să nu fie nevoită să plece şi ea în străinătate. ”Aş vrea din tot sufletul să nu fiu nevoită să plec. Nu vreau ca cei mici să simtă ce am simţit eu. Să crească fără părinţi alături, să ia greutăţile vieţii aşa de cruzi”, spune tânăra.

Femeie cu şase copii, capul familiei  

Într-o situaţie asemănătoare se află şi Angela Mălureanu. Are 32 de ani şi şase copiii. Soţul este plecat în Germania şi munceşte din greu în construcţii. Fără ca el să se sacrifice şi să plece, nu ar fi avut nimic. ”Nu aveam nimic, nimic. Dacă nu pleca el, nu era nici casă, nici nimic. Aici lua 50 de lei pe zi. Păi ce faci cu banii ăştia, cu şase copii. Aşa a fost nevoit să plece, că locuri de muncă sunt puţine şi prost plătite. Munceşte în Germania toată iarna”, spune femeia. Bărbatul câştigă 1.500 de euro pe lună şi economisteşte cât de mult poate. Şi-a ridicat o casă frumoasă şi a mobilat-o. Îşi hrăneşte copiii din munca grea pe care o face în Germania. Deşi este singură cu şase copii şi o gospodărie întreagă Angela este optimistă. Spune că este greu, dar frumos. Când vine vorba însă de soţ, nu se poate abţine. „Este greu aici, în suflet“, spune femeia. Mai mult nu poate spune, este copleşită de emoţie.

Satul cu linie directă de transport către Italia  

În comuna alăturată, Dersca, situaţia este asemănătoare. Aproape 30% din populaţie munceşte în străinătate şi îi ajută pe ceilalţi 70% să se întreţină. Perspectiva economică este asemănătoare Loznei. Aceeaşi turbărie secată şi terenurile agricole bătute de secetă, grindină şi de multe ori neretanbile. ”Aproape o treime din populaţia comunei este plecată în diferite ţări europene. Sunt plecaţi din anii 90. Unii s-au stabilit acolo, iar alţii vin acasă periodic. Trimit bani acasă la părinţi, la copii”, spune Fănică Romanescu, primarul din Dersca. De altfel sunt aşa de multe plecări în Italia încât a fost stabilită o linie directă de transport Dersca-Roma. ”Avem o linie de transport care în fiecare joi pleacă către Roma”, adaugă edilul.

Totodată, fenomenul plecării masive la muncă în străinătate l-a determinat pe edilul din Dersca să facă un centru social pentru copiii acestor săteni. De multe ori rămân în grija bunicilor prea vârstnici, a fraţilor prea tineri sau a rudelor. De aceea comunitatea s-a asigurat că aceşti copii rămaşi acasă beneficiază din banii locali de o masă caldă, de activităţi după şcoală şi mai ales de ajutor la teme. ”Am creat un centru de zi pentru copii, cu părinţi plecaţi în străinătate. Avem patru grupe a câte 15 copii. Beneficiază de consiliere psihologică, o mică gustare la amiază”, precizează primarul.

Cosmin Pătraşcu Zamfirache adev.ro/oluaxw

Citeste si

Mii de copii din Botoșani abandonați acasă, unii ajung criminali, alții se apucă de droguri, culmea, DIN CAUZA părinților @Botosaneanul 01.03.2019

„Pentru tine plec. Plec ca să te pot susține în școală, plec să îți fie ție bine”. Sunt cuvintele ce se aud ca un ecou și se împletesc în eter și apoi se desprind din miile de convorbiri telefonice care au loc frecvent între copiii din Botoșani și mamele sau tații lor plecați la muncă în Italia, Spania, Grecia sau Anglia.

Locul 5 în România la suferința copiilor

Județul Botoșani ocupă un alt nefericit loc în ceea ce privește numărul copiilor care au părinți plecați la muncă în străinătate. Ei sunt lăsați acasă, în grija bunicilor (cazurile fericite) sau chiar a vecinilor (cele nefericite).

Suntem pe locul 5 în România și la acest loc din clasament a pus umărul puternic sărăcia în care se află județul nostru într-un mod ostenativ și dureros.

6.765 de copii sunt abandonați de părinți la Botoșani.

5.189 au un singur părinte plecat în alt stat

695 sunt copii care sunt întreținuți de un singur părinte și acesta plecat în străinătate

881 de copii botoșăneni au ambii părinți plecați la muncă peste hotare

În spatele cifrelor, stastisticilor, individual, se află o ființă, o inimă de copil, o poveste tristă de viață, un dor, chin, singurătate. În spatele cifrelor îi regăsim pe ei, copiii „adulți în miniatură”.

Îngrijorător este faptul că această statistică nu reflectă neapărat și realitatea. Copiii primesc la școală un formular și bifează o rubrică privitoare la situația părinților. Unora le este rușine să recunoască faptul că au fost abandonați, alții nu o fac la cererea părinților.

Copiii de care nu întreabă nimeni 

Datele oficiale înregistratate la Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) arată că 10% din populația școlară de la Botoșani se regăsește în această situație.

„Sunt foarte mulți copii. Din păcate, nu putem controla fenomenul plecărilor în străinătate. Ce ne îngrijorează pe noi este faptul că avem foarte mulți copii care rămân cu bunicii, practic sunt nesupravegheați. Dacă ne uităm pe cazurile de violență și acte de indisciplină în școli, aproape 90% din incidente au în mijloc un astfel de copil, care din păcate nu este supravegheat”,

Gabriel Hârtie, inspector școlar general

6.765 de elevi din 63.734 câți sunt în județul Botoșani. Dacă sunt mulți sau dacă sunt puțini, nu putem noi aprecia. Iar fenomenul îi îngrijorează și pe cei ce reprezintă „școala”, unul dintre stâlpii de susținere ai copilului în drumul spre formare.

„Din păcate școala nu mai are cu cine lua legătura mai ales în cazurile copiilor cu ambii părinți plecați în străinătate, este foarte greu să transmită părinților un mesaj în sensul în care observă o schimbare la copil sau începe să facă absențe nemotivate”,

Gabriel Hârtie, inspector școlar general

Vă mai amintiți de Bogdan Ionel?

Poate fi oare uitat acest copil și fapta odioasă pe care a săvârșit-o? Judecând însă din unghi diferit, Bogdan Ionel poate fi la rându-i o victimă. Pentru că a fost lăsat în grija surorii. De ambii se îngrijea o vecină de pe scara blocului. Un copil abandonat de mamă „spre binele său”.

Copilul victimă. Nu o spunem neapărat noi, ci specialiștii.

„Părinții nefiind în apropierea copilului nu simt schimbările sau anumite tulburări de comportament pe care copilul le are. Părinții ajung să nu-și cunoască copilul. El rămâne singur, cu problematica lui. Pentru copilul respectiv dacă părinții ar fi fost, ar fi sesizat că există niște tulburări de comportament. Acești copii dau niște semne foarte clare”,

Cătălina Lupașcu, psiholog școlar

Dacă mama lui ar fi fost acasă ar fi văzut poate semnele: însingurarea, introvertirea,  tulburările comportamentale. Petronela Mihalachi poate ar fi trăit sau poate că nu.

Poate că povestea tragică s-ar fi repetat.

Revenind la miile de copii din județul Botoșani cel puțin, psihologii mai remarcă faptul că problema este una de sistem, pe care România prin autoritatea statului, parcă nu vrea să o rezolve. Parcă-și taie singură aripile.

„Vorbim de o statistică în spatele căreia se ascunde viitorul României, pentru că, copiii aceștia vor fi tinerii, adulții de mâine care vor asigura progresul acestei țări. Din păcate, în România discutăm de statistici de ani de zile, fără să ne gândim că în spatele acestor statistici sunt oameni și resursa cea mai importantă a țării noastre”,

Cătălina Lupașcu, psiholog școlar

Copiii părăsiți ajung să se regăsească în postura de mamă sau tată pentru frații mai mici și să poarte pe umeri și responsabilitatea casei. Nu se mai bucură de copilărie, se maturizează prematur, unii devin anxioși, alții apelează la droguri și alte îndeletniciri care le fac rău.

„Acești copii, pe lângă ghiozdanul plin de manuale au și trăirile lor interioare intense în sensul în care nu se simt iubiți, nu au cui să împărtășească bucuriile și necazurile lor și lucrul acesta îi apasă. De aici ajung în adolescență, acolo unde grupurile de prieteni devin mult mai importante și intră în vâltoarea vieții fără să fie pregătiți”,

Cătălina Lupașcu, psiholog școlar

Copilul închidea telefonul mamei 

Cătălina Lupașcu este psiholog la Liceul Pedagogic. Își amintește că a avut o mămică în străinătate căreia i-a oferit consiliere prin telefon: ”Copilul îi închidea telefonul, nu mai voia să o audă. Am ajutat-o să-și găsească calea către copilul ei, iar lucrul acesta s-a întâmplat după un an și jumătate”.

Am găsit-o vorbind cu o adolescentă în afara orelor de program. O sunase pe telefon, avea nevoie de cineva care să o asculte. A ales un străin să facă asta, însă a contat și acest lucru. Enorm de mult, pentru că altfel ar fi apelat la prieteni de aceeași vârstă care poate i-ar fi dat sfaturi nepotrivite.

Acesta este un caz fericit, unul din cele puține. Pentru că sunt și copii care vor să scape de povară și atunci învață pe brânci pentru a termina o facultate și astfel să li se întoarcă părinții.

Pentru că femeile și bărbații din Botoșani plătesc în euro suferința pe care ei înșiși o pun pe umerii fiilor sau fiicelor lor.

Cătălina Lupașcu: „Majoritatea părinților când pleacă împovărează copilul și-i spune: pentru tine plec. Plec ca să te pot susține în școală. De cele mai multe ori conversațiile încep cu acest lucru: știi, eu sunt aici ca să te susțin pe tine. Părinții de la capătul telefonului doresc să facă bine copilului lor, dar de fapt îl împovărează. Și-i spun de fapt, eu sunt aici din cauza ta. Copilul se simte atât de împovărat încât da, unii clachează. Alții muncesc atât de mult pentru a nu mai simți această povară asupra lor, să vină părinții să nu mai stea în străinătate, pentru nimeni”.

Anul trecut, în primul semestru din acest an școlar, s-au întors acasă, la școlile din Botoșani:

  • 98 de copii din Italia
  • 16 copii din Spania
  • 8 copii din Germania
  • 5 copii din Anglia
  • 4 copii din Moldova
  • 3 copii din Austria
  • 3 copii din Grecia
  • 2 copii din Japonia
  • 1 din Franța
  • 1 din Olanda
  • 1 din Portugalia
  • 1 din Serbia
  • 1 din Ucraina

144 în total

Puțin, mult prea puțini.

Un gând despre &8222;Satele „italienilor“ din Botoşani: au vile şi curse directe spre Roma, dar sunt pline de copii care cresc singuri&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s