Ruvo di Puglia: Conferinta si spectacol dedicate „badantelor” si copiilor lor din Romania

Sâmbătă și duminică la Ruvo di Puglia, dublu eveniment dedicat temei condiției „îngrijitoarelor” și copiilor acestora, asa-zisii „orfani bianchi”.

Sâmbătă, 24 martie ora 18:00, în Sala de conferințe a Palazzo Caputi, s-a desfasurat o reuniune publica organizata de catre Departamentul Afacerilor Sociale și Departamentul de Cultură al municipalitatii, în colaborare cu Nina Balan, Teatrul Kuziba și Teatrul Municipal Ruvo di Puglia.

29541685_2035881430064878_9033753679049613794_n-960x600La aceasta intalnire au participat Silvia Dumitrache, președinta Asociației Femeilor Romance din Italia – ADRI și expert în problema așa-numitului „sindrom italian“ și orfanii albi, scriitoarea, actrita si regizoarea Raffaella Giancipoli, criticul de teatru Nicola Viesti, jurnalist la Corriere del Mezzogiorno, și Nina Balan, cetatean roman care care locuiește împreună cu întreaga sa familie în 29432951_2029819657265012_4798587601986519040_n-2Ruvo di Puglia și care s-a ocupat de consultanța lingvistică a spectacolului.

Moderator, Monica Montaruli, responsabila Politici Sociale a Primariei din Ruvo di Puglia.

Duminica, 25 martie, ora 21:00, la Teatrul Municipal din Ruvo di Puglia, va avea loc spectacolul „L’estranea di casa” („Straina din casa”), de și cu Raffaella Giancipoli (Teatrul Kuziba).

Cine sunt aceste femei care vin din România, Polonia, Ucraina, Moldova, cine erau ele înainte de a fi devenit „badante”? Cu ce se ocupau inainte de a pleca? Cum își imaginează viitorul?

Sunt femei care își părăsesc familia pentru a ingriji familia altcuiva.

1.700.000 de migrante: filipineze, sud-americane, ucrainience, poloneze, moldovence, românce. Despre locurile de munca se anunta una pe alta. Adesea, decid sa plece in timpul noptii, dupa ce si-au adormit copiii ca in fiecare seara, ca mai apoi sa li se spuna la scuare: „Mama a plecat pentru cateva saptamani si curand se intoarce”. Între timp, femeile ajung în Italia, singure. Gasesc de lucru, trăiesc cu „bunica” sau „bunicul”, până când batranii mor. Și totul începe din nou, în singurătate și durere.

Si mai dramatic este fenomenul „copiilor singuri acasa” – „orfani bianchi”: copiii români și moldoveni „orfani” cu mame in viata, mame plecate care traiesc departe, in alte case si famiii, in timp ce copiii lor raman singuri sau sunt încredințati surorilor, matusilor, bunicilor, tatilor. Numai în România numarul lor se ridica la 350.000, din 2008 până în prezent, 40 dintre acești copii și-au luat chiar viața.

A fi îngrijitor nu este doar o slujbă, ci o condiție de intimitate caracterizată printr-o suspendare structurală; un mod de existență care duce la o viață dublă: pe de o parte viața cea veche, cea din propria lor țară, o viață așteptând să fie trăită din nou, în care femeile sunt prezente prin cadouri, bani, apeluri telefonice și gânduri; pe de altă parte viața de acum, cea din Italia, o viață temporară, da, dar trăită în carne si oase, 24 din 24 de ore pe zi. Ceea ce este cel mai izbitor ascultând poveștile lor, vizionand filmele documentare, citind cărțile despre și cu ele, este marele paradox al condiției lor: trebuie sa isi abandoneze fiii, soții, frații și părinții, sa se desparta de cei dragi și sa se mute în Italia, unde prin natura muncii lor daruiesc afectiune, tin unite famiile noastre ocupandu-se de membrii cei mai fragili ai familiei – de batrani.

29513320_2032540283659616_6754647822563899653_nSpectacolul „Străina din casă“ se naste tocmai din necesitatea de a ne opri privirea, macar pentru o clipa, asupra acestor femei care de ani de zile trec prin viețile noastre paralele, fără sa le vedem cu adevarat. Sau, mai degrabă, fără a fi văzute altfel decât ca „badante”, o categorie care le depersonalizează.

@Ruvo.it 

 

Povestile „Luminitelor” care traiesc in Ruvo di Puglia (Storia di tante “Luminița” che vivono a Ruvo di Puglia)

Luminiția, profesoara de Limba romana la ea acasa, intr-o noapte paraseste meleagurile natale si pleaca, la bordul unui autobuz, in Italia, cu speranta ca va găsi de lucru pentru a oferi un viitor demn copiilor lor.

Asa incepe „L’estranea di casa„/„Străina din casă“, piesa scrisă și realizată de Raffaella Giancipoli si pusa in scena duminica, 25 martie, la Teatrul Municipal din Ruvo di Puglia.

Spectacolul realizat de Compania Kuziba Teatro a fost precedat de o dezbatere organizată cu o seara inainte la Palazzo Avitaja, sediul municipalitatii.

29541542_1683920428358502_6558409074395489215_nLa dezbatere, alaturi de autore, au participat Silvia Dumitrache, președinta Asociației Femeilor Romance din Italia – ADRI, Ana Nina Balan, consultant, Nicola Viesti, critic de teatru pentru Corriere del Mezzogiorno, Monica Montaruli, consiliera pentru Politici Sociale, Monica Filograno moderatoarea intalnirii, consiliera pentru Cultura.

O dezbatere intensa care a prefigurat marele impact emoțional al spectacolului menit să ne facă să reflectăm asupra experiențelor tulburatoare ale femeilor care lucrează în casele noastre ingrijindu-ne rudele, pe cei dragi noua, si care poate au incredintat altora ingrijirea copiilor, casei si a celorlalti membri ai familiei lor, femei „invizibile” pe care le privim, dar nu le vedem.

Monica Montaruli a invitat la o mai mare empatie față de persoanele care, în Ruvo di Puglia, formează o comunitate strâns legata între membrii sai dar care uneori se integreaza cu dificultate mai ales din cauza neincrederii de ambele parti. Neîncrederea și teama, insa, nu sunt înțelese și acceptate de Ana Nina Balan, cetatean roman care, impreuna cu familia, traieste de ani buni in Ruvo di Puglia in care s-a integrat pe deplin. In ciuda invitatiilor facute din timp, conationalii sai nu s-au prezentat nici la conferinta si nici la spectacol. De teamă? Detașarea emoțională?

29497921_1683937621690116_6336384988923671830_nMărturia cea mai intensă a fost a Silviei Dumitrache, care are la inima soarta „orfanilor albi“, copiii care cresc departe de parinti, de mame. Dumitrache a fost zguduita de documentarul Rai „Home Alone, a Romanian Tragedy“ (2010), care prezenta tragedia copiilor ramasi in Romania ale caror mame muncesc in Italia. Ca un gest extrem de rebeliune, protest, durere, drama celor mici fiind atât de traumatizanta a provocat uneori decizia de a-si lua viata propria viață.

Un gest extrem cauzat si de „sindromul italian“, răul întunecat al îngrijitoarelor care, cand se întorc acasă nu isi mai gasesc locul în societatea încă sub efectele și cadrul cultural al dictaturii ceausiste.

Din acest motiv si pentru a facilita contactul audio-vizual a copiilor cu mamele din departare, Dumitrache a promovat proiectul „Te iubeste mama”, care, prin Skype și datorita retelei bibliotecilor românești, ofera copiilor si mamelor posibilitatea de a ramane in contact si de a menține relația vie cu copiii lor, iar copiii avand certitudinea că mama nu i-a abandonat si nici nu i-a uitat.

thumbnail_IMG_7261„Este fundamental ca mamele si copiii, parintii sa fie instruiți să gestioneze despartiea, traiul la distanta, să fie educați să asculte și să comunice”, susține Dumitrache.

Acelasi lucru – comunicare si empatie care ar trebui să cultive și angajatorii si familiile acestora, familii în care, deseori, din păcate, domină logica celor mai puternici, prin șantaj și nu numai. Un zâmbet, o vorba, un interes sincer ar mai ușura durerea plina de lacrimi a despartirii de cei dragi.

Veronique Fracchiolla @Ruvo.it 

Traducere si adaptare Silvia Dumitrache

 

Citeste si „MEDIC: 5% DINTRE PACIENTELE INTERNATE LA SOCOLA SUNT FEMEI CARE AU LUCRAT ÎN ITALIA / „SINDROMUL ITALIA” AR PUTEA DEVENI PATOLOGIE PSIHIATRICĂ”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s