Drama romancelor din campurile agricole din sudul Italiei

Saptamanul britanic The Observer, in luna martie, a realizat un reportaj pentru a readuce in atentia opiniei publice fapte deja cunoscute, fara ca nimeni sa fi intervenit: pe terenurile agricole din sudul Italiei femeile imigrante sunt supuse unor violente de neimaginat. Interviu cu Silvia Dumitrache, presedinta Asociatiei Femeilor Romance din Italia – ADRI

04/04/2017 –  Marta Bertagnolli

Il-dramma-delle-donne-rumene-nelle-campagne-del-sud-ItaliaPe 12 martie 2017, un reportaj al ziarului The Observer a focalizat atentia asupra sistemului ilegal de recrutare a fortei de munca in domeniul agricol care are loc pe terenurile din sudul Italiei denuntand conditiile inumane, de violenta si abuzuri, in care traiesc mii (5.000 conform saptamanulului englezesc) de romance, muncitoare sezoniere pe campurile agricole siciliane, zona Ragusa. Dupa publicarea articolului, autoritatile romane au incercat sa solutioneze imediat situatia periculoasa organizand, la numai doua zile de la publicare, in Senatul Romaniei, o audienta parlamentara pe aceasta tema; iar intre 15 si 17 martie, o delegatie condusa de doamna ministru pentru romanii de pretutindeni, Andreea Păstârnac s-a deplasat la Ragusa pentru a se intalni atat cu reprezentantii administratiei locale, cat si cu organizatiile pentru apararea drepturilor migrantilor, la solicitarea Primului Ministru, Sorin Grindeanu.

La Bucuresti, cat si la Roma situatia este bine cunoscuta de ani de zile datorita numeroaselor reportaje realizate. In trecut, autoritatile romane au dat putina importanta problemei, iar cele italiene s-au limitat la asteptarea depunerii cererilor de denuntare din partea romancelor, fapt putin probabil. Acum, insa, par a fi intentionate sa colaboreze impotriva luptei de exploatare a muncitoarelor romance. Intre diferitele propuneri ideate in aceste zile se evidentiaza aceea de a institui- prin actiuni bilaterale- un loc de refugiu pentru femeile care decid sa denunte si sa fuga. Prevederea se bazeaza pe recenta Lege impotriva sistemului ilegal de recrutare a fortei de munca in agricultura, care prevede extinderea ajutorului de fond  impotriva traficului victimelor exploatate in agricultura; lege promulgata in Italia in octombrie 2016.

Silvia Dumitrache, care locuieste in Italia din 2003, fondatoarea si presedinta Asociatiei Femeilor Romance din Italia (A.D.R.I.), de multi ani denunta situatia pe care o traiesc, in sudul Italiei, conationalele sale. Pe 14 martie, era in Parlament la Bucuresti, invitata sa participe la audienta parlamentara, initiativa promovata de domnul senator Viorel Badea, care a considerat “necesar sa implice si sa asculte persoanele care au colaborat pentru culegerea cererilor de denuntare privind muncitori romani care se gasesc in situatii extreme”.

Am rugat-o sa ne spuna cum s-a desfasurat audienta parlamentara si sa comenteze cererea oficiala de colaborare cu autoritatile italiene din partea guvernului roman.

Silvia Dumitrache, dumneavoastra, de multi ani, sustineti importante batalii in sprijinul conationalelor dumneavoastra care traiesc in Italia. Cum ati primit invitatia in Parlamentul de la Bucuresti?

Am fost foarte incantata de invitatia care mi-a fost adresat (si la sfarsitul lunii voi fi prezenta si in Parlamentul European) si de ocazia de a putea denunta situatia de exploatare a lucratorilor romani in Italia, in special a femeilor. Audienta parlamentara a fost organizata foarte bine; in afara de mine, din Italia, era si doamna Emilia Spurcaciu, care activeaza in cadrul celei mai mari confederaţii sindicale din Italia, Cgil Romania. Am fost ascultate cu atentie, au avut loc si dezbateri, cu o mare difuzare in mass media, atat in ziare, cat si in transmisiuni televizate; in felul acesta nu doar politici, dar si cetatenii din Romania au fost informati despre ceea ce li se intampla concetatenilor lor, in Italia, intrucat este vorba despre o realitate, care, de multi ani, in general, a fost negata, atat la niveluri inalte, ale politicii, cat si la cele joase, ale oamenilor de rand.

Intalnirea dintre delegatia romana si functionari italieni a fost considerata de unele organizatii, care lucreaza in acele locuri, ca un pus inainte fundamental si important, iar de altele, dimpotriva, ca un act simbolic, care se repeta, fara a avea rezultate concrete. Dumneavoastra cum vi s-a parut?

Intalnirea din Sicilia a durat trei zile si a fost importanta deoarece, in sfarsit institutiile romane, din care facea parte si domnul ambasador, s-au intalnit cu cele italiene, si chiar mai mult, s-au intalnit cu membrii comunitatii romanesti care traiesc acolo. Doamna ministru pentru romanii de pretutindeni, cu aceasta ocazie, a declarat ca vor fi intalniri bilaterale lunare pentru a fi actualizata situatia in curs in Italia, cu prioritate in zona Ragusa.

Daca privesc in urma, nu ar trebui sa fiu foarte increzatoare deoarece, cum s-a mai intamplat in trecut, persoanele delegate care au venit in Italia nu le-am mai vazut dupa ce ne-am cunoscut. Sper, ca de data aceasta, sa fie altfel.

Munca in agricultura permite migrarea intregii familii – diferit de cine ingrijeste batranii in casele proprii, cum se intampla in nordul Italiei. Insa conditiile de viata implica niveluri inalte de violenta si abuzuri; aceste femei sunt deseori victime duble, atat ai propriilor soti, cat si ai patronilor. Cum se poate interveni?

In ce privesc persoanele care traiesc deja in aceste conditii dramatice, cu siguranta, sunt necesare interventii de urgenta. Aceste persoane trebuie gasite si interceptate la locurile de munca, pe campurile agricole sau unde isi fac cumparaturile etc. Mai este nevoie de serioase actiuni de prevenire a acestui fenomen in Romania, si aceasta de multi ani, mai ales, in zonele din nord-estul tarii, de unde vine majoritatea migrantilor. Acestea sunt zone de saracie profunda, saracie care face aceste persoane vulnerabile si usor de exploatat, lasandu-le, de multe ori, fara posibilitatea de putea alege deoarece, multe dintre ele nu ar avea unde sa se intoarca si ce sa faca? Intr-adevar, nu exista posibilitatea unui loc de munca.

Deci, trebuie intervenit ca aceste persoane sa devina constiente de drepturile pe care le au. De multe ori, cine traieste in conditii de profunda saracie si suferinta uita ca exista si drepturi ale omului.  Aici, nu este vorba numai despre exploatarea in munca, ci si despre drepturile omului, trafic de persoane, despre violente sexuale si avorturi despre care nimeni nu spune nimic.”

Situati in Romania este cunoscuta de multa ani, insa nimeni, pana cum, nu a luat nicio decizie sau nu si-a asumat raspunderea de a actiona.

Pietele din Romania, in februarie, au fost pline de manifestanti, care cereau aderarea majora la principiile unei Europe comune, manifestari  privite cu ochi buni de la Bruxelles; insa, in paralel asistam la folosirea migrantilor din est care substituie forta de munca africana, deoarece sunt cetateni comunitari, si, paradoxal, invizibili si foarte exploatabili. De ce anume fug aceste persoane si ce anume cauta in aceasta Europa, care pentru ei nu exista?

Oamenii fug dintr-o situatie  de saracie lucie si ajung intr-un infern din care le este dificil sa iasa, in care este complicat sa denunte, pentru ca nu ar stii unde sa o faca si cui sa i se adreseze. Locuiesc in locuri foarte izolate, in care lipsesc legaturile cu exteriorul. In afara sentimentelor de frica si rusine care retin multe femei sa nu denunte, mai sunt si timorate de consecintele imediate, acelea de a pierde locul de munca si casa, daca se pot numi asa; in plus, mai sunt si in mare dificultate din cauza izolarii in care traiesc, la multi kilometri departe de lume.

Mai mult, in urma denunturilor devine si mai dificila gasirea unui nou loc de munca intrucat toti stiu cine s-a razvratit.

Consider inadmisibil ca Italia, care este una dintre tarile fondatoare ale Uniunii Europene, si insasi Europa sa permita perpetuarea acestei situatii.

Traducere ingrijita de Ramona Popescu

Il dramma delle donne rumene nelle campagne del sud Italia  04/04/2017 –  Marta Bertagnoll  @Osservatorio Balcani e Caucaso – Transeuropa

 

Situatia la zi:
Lupta preotului Beniamino Sacco impotriva sclaviei fortei de munca @La Stampa 

O poveste identica cu altele in Italia si care ii priveste atat pe migranti,
cat si  pe italieni

Este o lupta pentru inima unei comune ceea ce face preotul Beniamino Sacco pe strazile si pe campurile agricole din Vittoria, in zona Ragusa, semnaland, denuntand, intr-un cuvant marturisind situatia grava de exploatare cunoscuta de toti-si asa cum se intampla de multe ori-toti se fac ca nu o cunosc. Vorbim de noua forma de sclavie de o dramaticitate insemnata, care se intalneste in Italia, pe campurile agricole, care se manifesta in mod profund in partea sudica a tarii, si anume: in Puglia, Sicilia si Campagna. Victimele sunt de toate nationalitatile; actiunile parintelui Beniamino privesc in mod particular romanii, femeile venite din partea estica a Europei, care sunt segregate, de cele mai multe ori abuzate si platite cu doar 3 euro pe ora pentru munca campului. Despre aceste fapte scrie ziarul La Stampa ascultand marturia batranului preot, de 74 de ani, care zice:

6-kFeB-U11012674706738HDD-1024x576@LaStampa.it“Stiu bine ceea ce povestesc despre mine”, spune aratandu-se la fereasta micii biserici Sfantul Spirit. Doi palmieri. Un cub de ciment. “Spun ca exagerez. Ca deonorez numele comunei. Chiar mai mult, spun ca trebuie sa incetez. Au venit personal sa-mi spuna: “sa incetez sa vorbesc despre aceste fapte, parinte Sacco. Sa incetez”. Parintele Beniamino Sacco a fost primul care a spus ca in serele din zonele Ragusa sunt sclavi si sclave. Muncitori exploatati si sechestrati. Tinuti departe de lume. La dispozitia diversilor patroni pentru 3 euro pe ora. “Sapte femei romance au venit la mine sa-mi ceara ajutorul. Cinci dintre ele au trebuit sa avorteze in urma violentelor. Si eu ce ar fi trebuit sa fac?”

Ceea ce spune preotul Beniamino nu este diferit de ceea ce altri ziaristi au spus ca se intampla si in alte parti. Jurnalistii, persoanele care activeaza in domeniul sindicatelor si alti preoti incearca sa aduca la cunostinta publica o lume cruda facuta di abuzuri si exploatare, in care notiunea de “munca” nu este inteleasa asa cum este scrisa in Constitutie sau in Evanghelie. Munca, acel schimb corect intre o activitate desfasurata si retributia corespunzatoare acesteia, aici  nu exista; numele corect este sclavism. La Vittoria, victimele sunt cetateni straini; in alte parti sunt cetateni italieni, caracteristica comuna este urmatoarea: italieni sunt proprietarii terenurilor agricole care sunt ajutati de caporali pentru a fi competitivi. Si asta indiferent de cost sau de pretul platit.

Denunta cineva, cateodata, insa Statul, de cele mai multe ori, nu face nimic pentru a ajuta, a preteja, dar mai ales  nu ofera viitor diferit.

Si acum imi amintesc cazul Paola Clemente, 49 ani, care in 2015 a murit in Puglia in timp ce muncea pe terenurile agricole; astfel, se face cunoscuta o realitate despre care nimeni nu vroia sa tie nimic, o realitate care nu avea legatura doar cu persoanele migrante, africani, romani sau “bangladini”.  Ii privea si ii priveste pe italieni; este o filiera care nu scuteste pe nimeni. Stirea a ajuns si la New York Times: «Moartea femei survenita pe campurile agricole din Andria in timp ce indeparta din ciorchinele de strugure boabele nedezvoltate a scos la lumina un sistem in care femeile, de multe ori, sunt exploatate”.

Muncitori sezonieri inregistrati in registrele Inps sunt 28 de mii in zona Ragusa, din care 10 mii numai la Vittoria. Culeg rosii in ciorchine, ardei, castraveti. Straini sunt aproape la jumatate, romani si tunisieni. Doar 15% din muncitori sunt inscrisi in sindicate sau isi cunosc drepturile, foarte putin pentru a putea fi protejat sectorul.

Giuseppe Scifo, secretarul zonal al Cgil cunoaste aceste situatii foarte bine. Si dumnealui merge pe campurile agricole, in fiecare saptamana, pentru a incerca sa-i ajute pe muncitori. “Gasim copii care nu se duc la scoala, conditii igienice teribile, persoane izolate si tinute departe de lume. Suprinzator este faptul ca, se gasesc conditii de miserie la locul de munca. Sunt mari ferme agricole. Este o munca care nu te emancipeaza, te tine sclav”.

La Stampa scrie:

Ultima stire este ca doi muncitori agricoli au fost sa ceara ajutor sefului Echipei Mobile de Politie din Ragusa Antonio Ciavola. Un prieten de-al lor a fost sechestrat intr-o sera, situata in satul Scoglitti, spre mare. Agentii l-au gasit intr-o constructie ruinata, ascuns sub paturi, in stare de agonie. Noaptea precedenta fusese foarte frig. Impreuna cu alti doi muncitori s-a dus sa fure o butelie de aragaz  din depozitul de unelte. Muncitorii doreau sa se incalzeasca. Patronul i-a surprins si i-a urmarit cu pusca. A tras spre ei. I-a oprit si i-a luat la bataie. Celui care avea butelia de aragaz, i-a legat mainile si picioarele  si l-a imobilizat de un stalp si l-a batut cu manerul unei cazmale. Trebuia sa fie o pedeapsa exemplara.

Ancora La Stampa:

Politia a retinut pe Rosario Dezio, de 41 de ani, proprietarul fermei agricole. Cu aceasta ocazie au avut surpriza sa constate ca Rosario Dezio este un consilier local comunal ales pe o lista aliata cu Partidul Democrat, membru in secretariatul local al aceluiasi partid si fiul sefului unei comisii de specialitate Angelo Dezio. Acum este in arest la domiciliu, acuzat si de sechestru de persoane.

Lucandrea Massaro/Aleteia @La Stampa, Mar 13, 2018

Traducere ingrijita de Ramona Popescu

 

Citeste sOro rosso. L’immigrazione nell’area agricola del ragusanoRita Palidda

[7] Silvia Dumitrache, presidente dell’Associazione donne romene in Italia ha portato il problema agli Stati Generali delle Donne al Parlamento Europeo. Circa 750 mila bambini in Romania, su un totale di 5 milioni, hanno almeno un genitore che lavora all’estero e moltissimi tra loro hanno un’età compresa fra 2 e 6 anni; il 15% delle famiglie romene ha come minimo un membro emigrato per lavoro. L’80% dei bambini lasciati a casa, ha spiegato Dumitrache, si ammala gravemente di nostalgia per i genitori, con gravi conseguenze sulla crescita e la personalità. Dal 2005 nel gergo medico internazionale si usa la diagnosi „Sindrome Italia” per indicare una forma di depressione profonda, insidiosa, che mette a rischio la salute e, a volte, anche la vita. In Romania i mass media parlano di oltre 40 casi di bambini che si sono suicidati perché la madre era andata a lavorare a l’estero. Una statistica ufficiale non esiste. Anche i bambini che rimangono a vivere con il padre subiscono contraccolpi psicologici e viceversa, perché il padre rischia di perdere la propria identità (Suraci, 2014).

Un gând despre &8222;Drama romancelor din campurile agricole din sudul Italiei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s