Cei care pleacă @Recorder

Reportaj de Oana Moisil @Recorder

Ne-am împuținat cu niște milioane. De când granițele sunt deschise, dar mai ales de când viitorul în România ne sperie tot mai tare, se tot pleacă. Cei mai mulți oameni și-au promis că stau un pic, strâng un ban și vin acasă, dar au îmbătrânit acolo. Părinții mei sunt printre aceştia. M-am întrebat mult, mai întâi ca fiică de emigranți, apoi ca jurnalistă, ce e mai greu – să pleci încotro vezi sau să revii după ani de trăit în altă țară? Am avut timp, în 30 de ore de mers cu autocarul pe ruta Cluj-Napoca – Paris, să mă gândesc la toate și să caut răspunsuri în poveștile altora despre depărtare. (…)

Ziua în care a plecat mama o păstrez ca pe un glob de sticlă, fragil ca dintele pe care l-am spart în dimineața despărțirii. Dacă viața ar fi un tren lung, orele acelea de vară ar fi printre vagoanele cele mai grele. Cu ele s-a sfârşit normalitatea, aşa cum o ştiam până atunci.

Cu un nod de resemnare în gât și cu speranțe de mai bine. Așa au plecat din România milioane de oameni. Cum e drumul lor până departe? Am mers până la Paris cu autocarul să-mi vizitez mama emigrantă. În 30 de ore de călătorie am cunoscut oameni care ar fi stat în țară, dacă nu s-a fi simțit goniți. Pentru unii dintre ei, România e „o altă lume”, în care nu vor să se întoarcă. Articolul complet este aici: https://bit.ly/2r0MJvv

Citeste mai mult @Recorder 

 

Un gând despre &8222;Cei care pleacă @Recorder&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s