Îngrijitoarele românce din Italia: „Mi-e atât de dor de familia mea!”

Mariana Turcu e una dintre miile de românce care lucrează ca îngrijitoare de bătrâni în Italia. Societatea italiană depinde de munca acestor femei – dar sacrificiile lor sunt mari.

Symbolbild Hand eine alten Frau in Altenheim (picture-alliance/dpa/O. Berg)

„Sunt foarte mândră de munca pe care o fac”, spune Mariana Turcu într-un interviu telefonic acordat postului DW. „Îmi place ce fac. Poate și pentru că nu-i mai am pe părinții mei, au murit tineri.”   

Mariana Turcu din Dorohoi lucrează ca îngrijitoare de bătrâni („badante”) în Italia de un deceniu. Acasă muncea într-o fabrică, dar salariul nu ajungea ca să-și întrețină familia. Inițial, s-a mutat în Italia pentru un job temporar, dar a rămas pe termen lung.    

În prezent îngrijește un cuplu de bătrâni în regiunea Le Marche, într-un orășel foarte mic, unde se simte izolată. „Dar e un serviciu bun, cu contract”, spune românca de 53 de ani.  

Multe femei din România au plecat în Italia, la fel ca Mariana Turcu, pentru a lucra ca îngrijitoare. În ciuda stagnării economiei italiene, țara rămâne una dintre cele mai importante destinații pentru imigranții români. Românii constituie în prezent cel mai mare grup minoritar din Italia.

Potrivit unei statistici referitoare la anul 2015, cel mai ridicat procent din cele peste 880.000 de persoane angajate ca îngrijitoare – 20,5 la sută – aveau cetățenia română. Numărul exact e greu de calculat, pentru că multe îngrijitoare lucrează fără contract și nu apar în nicio evidență a autorităților.

Sindromul Italia e tot mai răspândit

Mariana Turcu se consideră norocoasă, povestește că a lucrat mereu cu contract și că bătrânii pe care îi îngrijește și familiile lor sunt cumsecade.   

Soțul ei și fiul de 17 ani au rămas în România. Vorbește des cu amândoi, știe că și ei au nevoie de ea. „Mi-e atât de dor de familia mea. Mă simt obosită, dar încerc să muncesc și mai mult, ca să fiu și mai obosită, să dorm bine și să mă simt mai bine. Nu vreau să am timp să stau pe gânduri, să devin melancolică”, spune Mariana Turcu.

Multe femei din Europa de Est care s-au întors acasă după ce lucraseră ani de zile în Italia au suferit de o formă gravă și persistentă de depresie. Simptomele includ tristețea, alienarea, epuizarea și insomniile. În 2005, doi psihiatri din Ucraina, Andri Kisseleff și Anatoli Faifrici (cunoscuți în literatura de specialitate și cu numele lor în transcripție engleză, Andriy Kiselyov și Anatoliy Faifrych), au identificat în acest context o afecțiune socio-medicală pe care au numit-o „Sindromul Italia”. 

Francesca Vianello, profesoară de sociologie a muncii la Universitatea din Padova, se ocupă de problemele de sănătatea ale femeilor. Ea spune că nu există încă studii științifice adecvate despre „Sindromul Italia”, chiar dacă fenomenul e tematizat în multe articole din presă. Ipoteza profesoarei de sociologie e că problemele emoționale ale acestor femei sunt cauzate de doi factori: „Pe de-o parte, ele lucrează cu persoane bătrâne și bolnave, adesea suferă când pacienții mor. Pe de altă parte, eforturile lor nu sunt apreciate suficient acasă sau uneori li se reproșează că nu sunt mame bune”, explică Francesca Vianello în dialog cu DW. „Acești factori cauzează un stres psihologic și emoțional puternic, care duce și la simptome fizice. Când se întorc în România, femeile sunt epuizate.” 

Societatea românească plătește un preț mare

Socioloaga Francesca Vianello amintește că stabilitatea familiilor e pusă adesea în pericol atunci când femeile trăiesc și muncesc în străinătate pentru multă vreme. În plus, inversarea unor roluri tradiționale în cuplu poate crea conflicte: „Vedem mulți bărbați români care preiau muncile casnice. Dar uneori, ei nu acceptă dependența financiară de soțiile care locuiesc în străinătate și refuză să le ia locul acasă.”

Suferința acestor separări le afectează pe femei, pe copiii și partenerii rămași în țară, iar urmările sunt resimțite și la nivelul întregii societăți. Cine mai are grijă de copiii și de bătrânii de acasă, după plecarea mamelor și a fiicelor în străinătate? Statul român nu a găsit soluții pentru a umple acest gol. 

Lipsește atât sprijinul pentru familiile rămase acasă cât și pentru femeile care pleacă, spune Silvia Dumitrache, fondatoarea Asociației Femeilor Române din Italia (ADRI). Nici astăzi nu există încă „puncte de referință, cum ar fi asistenții sociali sau organizațiile care să se ocupe de aceste familii”, România fiind într-o situație „anormală”. 

Citeste mai mult @DW
Giulia Saudelli 29.03.2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s