Drama copiilor cu părinți în străinătate. „Am o singură poză cu mama. Nu am văzut-o de 6 ani”


Pentru #copiii care au #părinții plecați la #muncă în #străinătate, pandemia nu a făcut decât să reducă și mai mult șansele de reîntâlnire. În această situație se află aproape 80.000 de copii români, pentru care autoritățile nu au o strategie.

Marinela și Roxana au învățat încă din primii ani de viață cum e să trăiască fără mamă și fără tată.

Roxana Lăcătușu: „Am o singură poza cu mama. Nu am văzut-o de 6 ani. Mi-e greu fără ea și bunica se descurcă foarte greu fără mama lângă noi”.

Părinții le-au lăsat în grija bunicii și au plecat, în urmă cu 11 ani, la muncă, în Marea Britanie, cu gândul să le asigure fetelor un trai mai bun. Anul trecut, în plină pandemie, o boală necruțătoare le-a luat tatăl.  

Reporter: Ce-ți lipsește cel mai mult, Roxana?

Roxana Lăcătușu: Mama. Iubirea de mamă. Să facem orice, ce face orice copil.   

Drama surorilor Lăcătușu este trăită zilnic de alți mai bine de 75.000 de copii și nu le este străină autorităților.

Raluca Turcan, ministrul Muncii: „Comunitățile cele mai mari se află în județele cele mai sărace. Avem un fenomen social: sărăcia suprapusă peste lipsa părinților a condus la riscuri majore pentru copiilor rămași singuri.”

Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educației: „România se confruntă în acest moment cu un număr foarte mare de elevi în risc de părăsire timpurie a școlii. Și una dintre categoriile cele mai afectate de riscul de abandon școlar este, statistic vorbind, cea reprezentantă de copiii cu un părinte plecat pentru o perioadă de minimum șase luni. ”     

Dar pentru toți aceștia statul nu are o strategie bine pusă la punct, deși fenomenul copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate este unul apărut în România în urmă cu aproape 20 de ani.

Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al asociației Salvați Copiii: „Perioada pandemiei a accentuat dificultățile sociale, educaționale cu care se confruntă copiii rămași acasă, dar și anxietatea părinților și comunicarea. Persoanele în grija cărora au rămas copiii întâmpină dificultăți în creșterea lor, gestionarea situațiilor problematice și prevenirea înstrăinării și izolării sociale. Este un fenomen social major.”

Pentru Marinela și Roxana planurile autorităților sunt doar niște hârtii care până acum nu le-au schimbat cu ceva viața. Ele trăiesc cu speranța că într-o bună zi mama lor se va întoarce acasă. Până atunci, singura prioritate pentru ele este școala.

Elena Lăcătușu, bunică: „E important că trebuie să învețe, că poate vor învăța și ele să se ducă mai departe, dacă o să fie timpurile bune. Eu nu mă lupt pentru altceva decât să facă temele, să învețe”.  

Până când promisiunile autorităților legate de strategii vor deveni o realitate, zeci de mii de copii cu părinții plecați la muncă trebuie să se descurce ca și până acum: în incertitudine, cu ajutorul rudelor.

@Digi24

19.05.2021

Citeste si

Românii pleacă din nou la muncă în străinătate și-şi lasă în urmă copiii. ”Uneori vreau să vorbesc cu mama, dar nu pot”

După un an greu, de restricții și lipsuri, mulți dintre românii întorși din străinătate sunt nevoiți să își părăsească din nou familiile. În urma lor, rămân dezorientați copiii lăsați în grija bunicilor, unchilor și mătușilor.

Revine așadar, fenomenul social cunoscut, dar ignorat de-a lungul anilor, de autorități. Conform datelor oficiale, aproximativ 75.000 de copii trăiesc fără unul sau ambii părinți, plecați la muncă în străinătate, însă în realitate numărul lor este mult mai mare, potrivit organizațiilor de profil.

”- Ce-ai făcut la școală?
– Păi, ce să fac. Am mai luat niște note, ne-a ascultat!
– Bune sau rele?
– Bune!
– E bine? E bine?
– Daaaaa. Am luat 10 la geometrie. La geografie
”.

La cei 13 ani ai săi, Miruna îi povestește toate cele petrecute peste zi tatălui. Mama a plecat la muncă în Anglia de mai bine de trei ani și reușește să o prindă la telefon numai seara. Anul trecut a văzut-o o singură dată, două săptămâni.

”Îi spun că îmi este dor de ea, că vreau să vină acasă, că eu o aștept”

Miruna: ”Îi dau mesaj, îi spun că îmi este dor de ea, că vreau să vină acasă, că eu o aștept. Cel mai greu este că uneori vreau să vorbesc cu o persoană, cu o fată sau cu cineva și aș vrea să vorbesc cu ea, anumite lucruri, dar nu prea pot pentru că este plecată”.

Ionel Baron, tatăl Mirunei: ”Destul de greu, dar nu avem ce face. La început a fost până m-am obișnuit cu plecatul și cu toate acestea. Sunt niște copii foarte buni și ascultători”.

În lipsa mamei, Miruna își ajuta tatăl la treburile gospodărești: spală, face curat și îi place să facă prăjituri.

Deși îi este greu, copila este premiantă, îi place să deseneze și este pasionată de engleză și lectură.

Un Mickey Mouse. Aici mi-au venit niște idei să fac niște flori, niște chestii care să aibă umbre”.

Pentru copiii ca ea criza sanitară n-a făcut decât să adâncească ruptura de familie.

Gabriela Alexandrescu, președinte Salvați Copiii: ”4% dintre copii au părinții plecați de mai puțin de un an, 32% de o periodă între un an și 3 ani, 37% de o perioadă între 4 și 6 ani, 18% între 7 și 9 ani, iar 9% peste 10 ani. 64% au părinții plecați mai mult de patru ani”.

Sorina Fekete, psiholog: ”O parte au reușit să se întoarcă în țară, dar în momentul în care s-au întors și finanțele au scăzut și atunci s-au trezit în dificultatea de a nu avea cu ce să se întrețină, efectiv. Noi am reușit să susținem aceste familii fie prin tichete sociale, fie prin bănuți, tot ce am putut noi să îi sprijinim în această situație”.

Cele mai mari comunități sunt în județele cele mai sărace, cum ar fi cele din nordul și estul țării. În Vaslui, de exemplu, peste 3.200 de copii erau înregistrați în evidențele serviciilor de asistență socială.

Statul nu are un program de sprijin pentru copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate

Deși situația nu este nouă, autoritățile nu au venit cu un plan serios ca să îi ajute pe ei și familiile care îi au în grijă: de la consiliere psihologică și educațională până la servicii medicale și sociale.

Raluca Turcan, ministrul Muncii: ”1 din 3 copii crește fără sprijinul părinților. Avem obligația și o spun în calitate de ministru al Muncii, să găsim soluții și pe termen scurt și pe termen mediu și lung, pentru că acești copii nu au nevoie de sprijin psiholog, dar trebuie îndrumați să găsească o cale în viață”.

Daniela Boșca, psiholog, director Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copii: ”Nu avem un program național, o metodologie națională, să știm cum lucrăm cu acești copii, nu avem psihologi pregătiți pentru această speță și nu avem profesioniști implicați și vedem cât de mulți copii cu părinți plecați la muncă în străinătate se sinucid și ajung să fie deprimați sau să aibă tulburări de comportament”.

Până acum doar câteva organizații au pus la dispoziția minorilor diverse programe de after school și linii telefonice la care își pot spune păsul. Este nevoie însă de mult mai mult.

Stirile ProTv 18-05-2021 19:37
Autor: Florentina Bălășoiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s